Proiecte de vara
Monday, July 19, 2010 | 12:47 pmIn ultimul timp, ma enerveaza din ce in ce mai mult atunci cand aud termenul “proiect”.Fie ca vorbim de industria muzicala, de discursul politic, sau de un amarat de referat, toata lumea face, desface, concepe, zamisleste proiecte. Daca s-ar concretiza toate proiectele astea de care auzim in fiecare zi, am fi departe rau de tot. Acum cateva luni nepoata-mea, care are 5 ani, nu servea gradinita pentru ca era racita si o intreba de zor pe maica-mea cand o sa ii treaca, pentru ca le-a dat educatoarea niste proiecte de facut. Ei, acum cred ca intelegeti mai bine la ce ma refer.
Oricum, voiam sa zic si despre disertatia mea cate ceva acum ca am terminat-o. Am scris despre alteritatea culturala. In mare sunt multumit de cum a iesit. Am gasit noduri de legatura intre niste teorii care la prima vedere nu ar avea vreun punct de congruenta, spre exemplu intre Lacan, Adorno, Bhabha si Stuart Hall. Din toata povestea asta am iesit mai castigat pentru ca m-am familiarizat cu multe concepte si teorii de care inainte nu stiam decat lucruri vagi. Pe de alta parte, nu sunt multumit deoarece nu am mai apucat sa scriu un capitol in care sa analizez diferite tipuri de discursuri. De exemplu, cred ca era interesant sa aplic o grila de interpretare foucaultiana asupra lui Shutter Island. Cred ca o sa incerc ceva de genul asta si o sa pun pe blog.
Maine am prezentarea, sper sa iasa bine!
—Mihnea | 4 comments
(posted in dezvaluiri, filosofie, personal, teme de reflectie | tagged dezvaluiri, filosofie, personal, teme de reflectie)
Foucault si arta liberala de a guverna
Tuesday, June 1, 2010 | 12:17 pmAseara il citeam pe Foucault in “Nasterea biopoliticii” si brusc mi-am dat seama cat de actuale sunt analizele sale, cat de bine se grefeaza verdictele lui pe contextul politic si economic de astazi; ma refer la criza economica si la masurile drastice de securitate pe care statele occidentale le adopta impotriva “amenintarii teroriste”. Foucault nu asociaza guvernarea de tip liberal cu impunerea imperativului “Fii liber!” (asa cum face Glucksmann in “Maestrii Ganditori”) ci, din contra, liberalismul presupune crearea, reinnoirea permanenta a conceptului de “libertate”, deoarece nu exista un universal la care sa ne raportam atunci cand vorbim despre aceasta idee, nu avem o masura obiectiva ca punct de referinta, libertatea nu este un dat. Ceea ce remarca Foucault este ca in interiorul liberalismului exista o tensiune, o contradictie. Paradoxul este ca producerea de libertati se face prin intermediul coercitiei, prin aplicarea unor reglementari, a unor masuri de constrangere. Principiul de calculare al acestui cost de producere de libertati este ceea ce numim securitate. Mai departe, totul se constituie ca un joc perpetuu intre libertate si securitate.
Rolul guvernarii e acela de a determina in ce masura pot fi acordate libertati, asa incat interesele individuale nu vor constitui un pericol pentru interesul colectiv, acelasi lucru fiind valabil si pentru relatia interes colectiv – interes individual. Pe scurt, notiunea de “pericol”, devine centrala in cadrul guvernarii liberale, iar strategiile de securitate aferente, dezvoltate in interiorul acestui joc sunt atat conditia de existenta, cat si reversul medaliei. Paradoxul sta in faptul ca, liberalismul este in acelasi timp cel care opereaza cu interesele indivizilor, cel care instantiaza pericolele, dar si gestioneaza aceste pericole prin restrangerea unor libertati. Prin urmare, existenta unor pericole este o conditie sine qua non a guvernarii liberale. Cu privire la dimensiunea pericolelor, Foucault spune acestea sunt diferite astazi, decat cele care erau prezente in Evul Mediu si care aveau un caracter apocaliptic (ciuma, razboaiele, foametea acuta). Astazi suntem bombardati cu pericole cotidiene de care trebuie sa ne ferim, crime si infractiuni marunte. In acest punct, nu pot fi de acord cu Foucault si cred ca si el si-ar fi revizuit un pic opiniile daca ar fi prins evenimentele din 11 septembrie si toate consecintele care au decurs in urma acelor intamplari. Parerea mea este ca liberalismul a produs un soi de reteritorializare (in cel mai pur stil deleuzian) a pericolelor.
O alta observatie interesanta pe care o face Foucault este ca de cate ori liberalismul s-a confruntat cu o criza, asa cum este cazul si astazi, masurile de iesire validate au fost unele cat se poate de contradictorii in raport cu doctrina liberala. Acestea s-au materializat prin restrangerea unor libertati fundamentale si prin interventia puternica a statului in economie. Din nou avem de-a face cu un paradox: libertatile nu pot fi garantate decat prin intermediul adoptarii unui interventionism economic ce poate fi denuntat ca fiind un atentat la adresa libertatilor insesi.
Cam astea ar fi cateva dintre concluziile lui Foucault pe care am incercat sa le schematizez un pic deoarece, desigur, ele sunt mult mai dezvoltate si mai complexe in expunerea sa. O sa asortez postul si cu o melodie, iar peste cateva zile o sa va povestesc despre o alta carte interesanta pe care o rasfoiesc acum.
—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, filosofie, personal, recomandari carti, teme de reflectie | tagged dileme, filosofie, personal, teme de reflectie)
Noii mei prieteni
Wednesday, May 5, 2010 | 1:19 pmAm promis ieri ca o sa pun poze cu unii dintre cei mai de soi prieteni de-ai mei. Asadar….iata-i: Read the rest of this entry »
—Mihnea | 4 comments
(posted in Diverse, fun, poze | tagged Diverse, poze)
Ce-am mai facut…
Tuesday, May 4, 2010 | 1:32 pmPai cel mai recent lucru pe care l-am facut este ca azi noapte am citit “Albastru nemarginit”. Daca iti place Henry Miller, “Trainspotting”, “Junkie”, sau “Fear and Loathing in Las Vegas” cu siguranta o sa savurezi si cartea asta. Eu unul, ador genu asta de carti cu atmosfera citadina si care emana decadenta prin toti porii, care reusesc sa iti produca senzatii de rau fizic, te galvanizeaza. Desi adolescentilor li se recomanda “Romanul adolescentului miop” (nu inteleg de ce am ramas cantonati si idealizam la maxim perioada interbelica, dar asta e alta discutie), eu as upgrada epoca si le-as sugera “Albastru nemarginit”; nu are chiar un caracter educativ, dar cel putin problemele sunt cat de cat la zi. In plus imi place ca autorul a inserat o gramada de referinte muzicale.
In ultimul timp am inceput sa ma ocup de lucrarea de disertatie. Sunt foarte entuziasmat de tema pe care mi-am ales-o pentru ca ma solicita sa ma familiarizez cu o serie de autori pe care pana acum nu ii citisem, sau cel mult ii citisem superficial. Din una in alta, am ajuns sa inteleg mult mai bine ce zic Bahtin si Foucault. Oricum mai am mult pana la linia de sosire.
In alta ordine de idei, daca va mai aduceti aminte cu cateva luni in urma, ziceam ca nu mai am tv. Ei, acum am din nou. Dar ma simt de parca as fi fost la…o cura de dezintoxicare (ca sa fiu in ton cu cartea). Recomand oricui sa faca un experiment de genul asta. Motivul pentru care ma bucur ca am cablu din nou este ca pot sa urmaresc sport. De fapt e cam singurul lucru pentru care folosesc tv-ul. Nu as fi putut sa stau fara fotbal, baschet, sau ciclism. Cum as fi putut sa ratez clasicele din primavara asta cu Cancellara in mare forma? Una peste alta, in afara de sport, tot ce apare la tv a capatat pentru mine dimensiuni grotesti, de parca as recepta alta realitate decat acum aproximativ 6 luni. Nici nu ne dam seama ca burlescul e ambalat sub forma unor emisiuni serioase, nu trebuie sa o cautam pe Bettie Page, sau Dita Von Teese.
De cand nu am mai scris mi-am facut doi prieteni. Deocamdata n-am poze cu ei, dar atunci cand ii voi prinde in poza, promit ca o sa ii pun pe blog.
—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, personal, recomandari carti, teme de reflectie | tagged dezvaluiri, personal, recomandari carti, teme de reflectie)
Poze din Londra
Thursday, March 25, 2010 | 2:17 pmAzi avem poze din Londra. N-o sa pun legende la majoritatea pentru ca sunt locuri arhi-cunoscute pe care le recunoasteti fara explicatiile mele. Read the rest of this entry »
—Mihnea | no comments
(posted in personal, poze | tagged personal, poze)
Gateway: London
Tuesday, March 23, 2010 | 4:03 pmSaptamana trecuta am fost pe post de turist in Londra. O sa va povestesc pentru inceput niste lucruri amuzante. In timp ce in Romania se intampla asta, eu intram intr-un supermarket in care gaseai orice, de la alune, pana la jucarii, carti sau dvd-uri. Mai misto era ca orice produs costa 1 lira. Bineinteles ca mie, ca oricarui roman suspicios si obisnuit cu tepe, nu mi-a venit sa cred, mai ales ca era neobisnuit de putina lume in magazin pentru cat m-as fi asteptat eu sa fie intr-un supermarket de genul asta. In tampenia si paranoia mea am mers atat de departe, incat stateam pe langa casa de marcat sa vad cat platesc aia pe produsele pe care le cumpara. Oricum nu toate produsele erau de cea mai buna calitate, dar daca te uitai suficient de mult gaseai si lucruri de calitate. Eu, de exemplu, mi-am cumparat un dvd cu Paul Weller, dvd pe care nu cred ca l-as fi gasit in Romania. Dupa ce am iesit din magazinul respectiv, primul lucru la care m-am gandit a fost ce s-ar fi intamplat la noi daca ar exista asa ceva; parca si vad cozile de sute de metri, imi si imaginam cum s-ar gasi 2,3 patroni mai sprinteni care ar goli juma’ de magazin pentru ca apoi sa revanda produsele in buticurile lor la preturi normale.
O alta patanie a fost ca trebuia sa revin in tara cu avionul implicat in falsul atentat. In conditiile astea a trebuit sa stam pe aeroport vreo 10 ore, dar partea interesanta e ca vreo 5-6 ore am stat fara sa stim nimic, deoarece in aeroport nu s-a anuntat despre ce e vorba, iar ai mei au considerat ca nu trebuie sa imi spuna, “ca sa nu se sperie baiatul”. De ce sa ma fi speriat, nici pana azi nu am inteles, pentru ca nu eram eu in avionu respectiv, ci trebuia sa ma intorc cu el peste nu stiu cat timp, cand oricum problemele ar fi fost rezolvate… in fine. Dar pentru ca am stat atat de mult, am avut ocazia sa vad ca aveau o incapere speciala pentru rugaciuni, iar aeroportul era plin de musulmani si evrei. Bineinteles ca, printre altele, mi-a trecut prin minte ce s-ar intampla daca s-ar hotari si unii si ceilalti in acelasi timp sa se roage; care ar avea prioritate? Cam atat cu lucrurile amuzante. Daca imi mai amintesc, o sa va mai spun.
Acum, ce mi-a placut. In afara de obiectivele traditionale, Big Bang 
, St.Paul’s Cathedral, Tower of London, Westminster Abbey, Tate… mi-a placut foarte mult Soho si Camden Town (locul de bastina al culturii alternative, de la punkeri si skinheads, pana la emo kinderi). Dar sa nu uit cireasa de pe tort, Portobello Market, unde daca vrei sa gasesti haine si sa te imbraci la fel ca McCartney pe Sgt.Pepper’s nu e nici o problema. Nu sunt de lepadat nici pub-urile in care atunci cand stai cu un pahar de bere, sau whisky in fata, te simti ca un biciuscar genuine. Mai ales atunci cand lucrul asta se intampla dupa Chelsea-Inter si barul e plin de suporteri. Interesante sunt si stencils-urile lui Banksy (apropo, a aparut un film facut de Banksy, despre street-art; se numeste Exit Through The Gift Shop).
Ce nu mi-a placut. Mancarea e defectuoasa rau, in sensul ca te duci sa cumperi carne, vezi o fleica frumoasa ca in desene animate si dupa ce o gatesti si o bagi in gura, are gust de plastilina sau guma. Sa vedeti cum face pieptul de pui spume cand il pui la dezghetat. Daca noi avem impresia ca avem probleme cu E-uri si alte ingrasaminte artificiale, pai atunci va recomand sa stati o luna in Londra si sa vedeti ceapa cat capul unui copil de doi ani, sau morcov cat o uluca de mare. La restaurante mancarea e mai buna, dar si mai scumpa si probabil mult mai bine condimentata, incat nu iti dai seama de problemele astea.In plus nu mi-a placut aglomeratia din weekend. In timpul saptamanii nivelul de aglomeratie este acceptabil, chiar m-a surprins, dar in weekend este infernal (da, este mai mare nebunie decat in Bucuresti, doar ca ei te taxeaza daca vrei sa intri cu masina in centru) pentru ca sunt foarte multi turisti.
Sunt si cateva lucruri de care imi pare rau ca nu am apucat sa le fac. Imi pare rau ca nu am putut sa ajung pe The Den la Milwall-Charlton. Regret si ca nu am mai avut timp sa vad Highgate Cemetery si Victoria and Albert Museum.
Achizitia de care ma bucur cel mai mult este “Philosophy of Language”, o radiografie completa a problemelor care se discuta in filosofia limbajului. Cartea contine si majoritatea textelor de referinta din acest domeniu. In concluzie, cateva luni bune de-acum incolo o sa am ce sa fac.
Cam atat pentru moment, mai erau cateva lucruri pe care voiam sa le spun, dar le-am uitat. Probabil ca o sa mai scriu pe parcurs. Maine o sa pun si obisnuitele poze-cliseu cu London’s Eye si altele.
—Mihnea | 6 comments
(posted in Diverse, dezvaluiri, recomandari carti, recomandari filme, recomandari muzicale | tagged dezvaluiri, Diverse, recomandari carti, recomandari filme, recomandari muzicale)
Derrida la circ
Wednesday, February 17, 2010 | 5:06 pmSaptamana asta am vazut documentarul despre Jacques Derrida care, surpriza, chiar asa se numeste “Derrida!“. Daca ar fi sa trag o concluzie, as spune ca m-a dezamagit modul in care este realizat, deoarece cei doi regizori nu si-au fixat un obiectiv clar, sau cel putin eu nu l-am descifrat. Filmul nu reuseste sa contureze personalitatea lui Derrida, sau cel putin asa cum era el in viata de zi cu zi (asta e o remarca pe care o face el insusi un moment dat) si mai mult de atat, documentarul esueaza si in incercarea de a contura cat de cat spectrele filosofiei lui Derrida . Dupa ce ca opera sa nu e caracterizata intotdeauna de claritate si concizie, faptul ca ni se insira cateva paragrafe din cartile sale, fara ca acestea sa fie fixate intr-un cadru general, nu face decat sa inrautateasca lucrurile pentru un privitor neinitiat.De multe ori am avut impresia ca parca as fi asistat la un spectacol de circ :”priviti maimuta cum canta la chitara”, “priviti elefantul cum merge pe bicicleta”… Am impresia ca cei doi regizori s-au dus cu temele nefacute, pentru ca atunci cand ai sansa sa faci un documentar cu un filosof de talia lui Derrida nu te duci si ii pui niste intrebari tembele de genul “ce ai vrea sa vezi intr-un documentar despre Hegel, sau Kant”. In general oamenii au o perceptie gresita asupra filosofilor, crezand despre acestia ca sunt niste fiinte care in orice moment sunt capabili sa scoata niste ganduri briliante si ca te pot consterna in orice secunda, tu doar trebuie sa apesi play, adica sa le spui “acum vorbiti-ne despre dragoste” si el sa inceapa sa emita niste maxime mirobolante. Ori lucrurile nu functioneaza deloc asa.
Oricum in ciuda acestor defecte evidente, am retinut cateva idei fecunde pe marginea carora merita reflectat. Prima se refera la iertare si la faptul ca iertarea nu este totuna cu reconcilierea (vezi discutia despre iertare de aici de pe blogul lui Gramo). In mod curent cand avem in vedere conceptul de “iertare” ne referim mai mult la un soi de “reconciliere”, pe cand “iertarea” se presupune ca se aplica unor categorii de acte pe care le consideram in mod curent “de neiertat”. Intr-un sens, iertarea are in vedere imposibilul. A doua idee are legatura cu mitul lui Narcis. Plecand de la acest mit, Derrida ajunge sa se intrebe “cum se iubesc doi orbi?”, “cum ajung sa se indragosteasca doi orbi?” . Din perspectiva unor raspunsuri la intrebarile astea, cred ca putem sa ne RE-analizam, sa ne RE-consideram propriile relatii.
—Mihnea | 4 comments
(posted in dezvaluiri, recomandari filme, teme de reflectie | tagged derrida, dezvaluiri, recomandari filme, teme de reflectie)
Falsul?
Monday, February 8, 2010 | 10:20 amM-am gandit zilele astea la o chestie, la conceptul de „fals”. Cand zic „fals” ma refer la imitatie, la ceva ce copiaza modelul original. As putea sa incep spunand, ca nu am citit nimic pe tema asta, dar sunt convins ca la ideile la care m-am gandit eu, s-au mai gandit si altii, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant ca eu nu am nici un fel de cunostinte in tema asta. Acum, in conditiile astea pot sa spun ca ce scriu eu aici este un fals? Chiar daca eu nu am nici un fel de legatura cu vreun text care sa abordeze subiectul asta. Pot exista situatii in care doi oameni sa emita aceeasi idee, fara ca unul sa stie despre ce a spus celalalt. In conditiile astea, cum stabilim care este originalul si care este imitatia. Pentru ca in acest context, coordonata timp nu pare sa fie un criteriu bun pentru a lua o decizie. Ce vreau sa spun defapt este ca la o prima vedere falsul pare un lucru imoral, dar decorticand (ca sa nu zic deconstruind) aceasta problema incepem sa ne punem niste semne de intrebare. Falsul se sprijina pe imitatie si desi primul concept il asociem unui lucru imoral, in cazul imitatiei lucrurile nu mai sunt atat de transante, pentru ca pana la urma si datorita acestei capacitati, care ne caracterizeaza pe noi, oamenii, am reusit sa supravietuim si sa ne adaptam ca specie. Sa luam inca un exemplu, sa ne gandim la teatru. Esta una dintre cele mai pretuite arte si nu cred ca exista cineva care sa se gandeasca la teatru ca la un lucru imoral. Dar este in fond, teatrul, un fals? Eu spun ca este, dar inca o data, ganditi-va la acest termen dandu-i o definitie larga.
Mai mult decat atat, orice obiect caruia ii atribuim o valoare practica este in sens platonician, o copie. Si totusi nu cred ca il consideram pe cel care face masini, ca fiind imoral, pentru ca produce automobile.
—Mihnea | 3 comments
(posted in dezvaluiri, dileme, personal | tagged dezvaluiri, dileme, personal)
Asta e problema noastra acum?
Wednesday, February 3, 2010 | 12:59 pmAud propozitia asta din ce in ce mai des in ultimul timp, completata si de “avem probleme mult mai importante care trebuie rezolvate”. Pur si simplu ma scoate din minti, pentru ca mi se pare cel mai penal si mai grosolan mod de a goli de continut, de a discredita o dezbatere. Fie ca vorbim de relatia dintre Mircea Basescu si excentricul Bercea Mondialu’, sau despre taxa pe “fast-food”, sau despre multe alte subiecte, acestea sunt expediate de catre politicieni in 3 secunde in modul pe care l-am prezentat mai inainte. Uite, de exemplu intreb si eu subiectul asta merita o dezbatere si o ancheta serioasa, sau….?
—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, personal, teme de reflectie | tagged dezvaluiri, personal, teme de reflectie)
Retrospectiva saptamanii
Tuesday, January 26, 2010 | 2:23 pmDatorita faptului ca nu mai am televizor, am inceput sa aloc mult mai mult timp cartilor si filmelor. Asa ca o sa incerc sa fac o retrospectiva a activitatii mele culturale din saptamana trecuta.
“Ultimii eretici ai Imperiului”, Vasile Ernu- O carte care mi-a placut foarte mult, pentru ca s-a nimerit “la tanc” pentru mine. Adica este cartea potrivita la momentul potrivit, deoarece sintetizeaza extrem bine aproape toate lecturile mele din ultimii 2-3 ani. Si nu doar sintetizeaza ce am inteles, dar reuseste sa imi explice si ce n-am inteles. O alta chestie care mi-a placut este ca e o carte politizata la maxim. Asta cred ca trebuie sa fie unul din atributele oricarui intelectual, sa fie angajat politic, in sensul de a-si exprima o optiune.
“Conditia posmoderna”, Jean Fracois Lyotard- M-a frapat capacitatea de proiectie condensata in doar cateva zeci de pagini. Am descoperit la Lyotard o alta calitate pe care o consider necesara in bagajul unui intelectual, aceea de oferi previziuni care in timp sa se dovedeasca si corecte.
Cam atat despre carti, o sa trec la filme:
The White Ribbon, regizor Michael Haneke- Atunci cand veti privi aceasta pelicula trebuie sa aveti in minte urmatoarea fraza “this film is about the origin of every type of terrorism, be it of political, or religious nature”. Aceasta e cheia sub care trebuie judecat scenariul, altfel nu va fi decat o poveste trista. De notat este si faptul ca imaginile sunt alb-negru, ceea ce da o nota de autenticitate actiunii.
“Tsar”, regizor Pavel Lungin- Un film istoric despre Ivan cel Groaznic. Ar fi interesant sa vedem cum ar arata in regia lui Cameron. E interesant faptul ca acesta a fost ultimul rol al lui Oleg Yankovski.
“12″, regizor Nikita Mikhalkov- Ei, pot spune ca asta este deja unul din preferatele mele. Fiecare actor da impresia ca da tot ce are mai bun din el, iar rezultatul este un film extrem de intens, cum numai rusii pot sa faca, mai ales ca 90% din actiune se petrece doar intr-o singura incapere. Este una dintre putinele pelicule pe care le-as putea compara ca si emotii provocate cu o carte.
“Burnt by the Sun”, regizot Nikita Mikhalkov- Avem un erou al razboiului civil din Rusia, avem epoca stalinista, avem un nkvd-ist ferchezuit, concluzia, avem un film clasic.
“Grbavica”, regizor Jasmila Zbanic- Iarasi un subiect devenit clasic, adica razboiul din Bosnia, doar ca de data asta vedem si urmarile. Un film in care nu e loc de resentimente asa cum s-ar putea crede, ci doar sunt prezentate cateva din suferintele pe care le aduce cu sine un razboi, mai ales unul etnic.
“Oldboy”, regizor Park Chan-wook- Iarasi unul care a intrat in topul preferatelor mele. Cateodata stai si te intrebi cat de idiot ai putut sa fii, incat descoperi ceva atat de misto la nu stiu cati ani de la aparitia lucrului respectiv. Cam asa m-am simtit eu cand am vazut filmul asta. Scenariul are ca subiect central o tema devenita cliseu pana la urma, adica razbunarea, doar ca regizorul o duce la nivel de arta. Dupa parerea mea, filmul asta e deja un cult. Park Chan-wook a adaptat scenariul dupa niste benzi desenate. Mai e de mentionat ca “Oldboy” face parte dintr-o trllogie realizata de Chan-wook care are ca tema razbunarea si merita sa vedeti si celelalte filme.
“The Return”, regizor Andrey Zvyagintsev- Cel mai bun film debut din ultimii 25 de ani. Un film pe care daca il priviti, trebuie sa iesiti din grila obisnuita a filmelor holywoodiene, ca sa puteti sa il apreciati. Important este sa nu va asteptati ca filmul sa va raspunda la intrebari, ci din contra dupa vizionarea lui o sa ramaneti cu mai multe intrebari fata de cate ati avut la inceput. Important este cum evolueaza personajele, cum se transforma ele de-a lungul calatoriei.
“The Wind That Shakes The Barley”, regizor Ken Loach- O analiza a razboiului civil din Irlanda si a fortelor existente in tabara irlandezilor. Desigur nici irlandezii nu au constituit o forta atat de unita pe cat ar parea la prima vedere. In principiu erau dezbinati de optiunile politice, pe de-o parte erau nationalistii, iar de partea cealalta socialistii. (Vladimir, asta e un film care ti-ar placea tie in mod special, pentru ca esti interesat de perioada aia)
Cam astea au fost filmele care mi-au placut in mod special, desi am vazut mult mai multe.
Pentru final am pastrat o melodie in ton cu prezentarile de mai sus:
Bijelo Dugme – Ako Mozes Zaboravi
—Mihnea | 2 comments
(posted in dezvaluiri, recomandari carti, recomandari filme | tagged dezvaluiri, recomandari carti, recomandari filme)
Starburst Theme designed by Claire
powered by WordPress 3.0 | valid XHTML and CSS
Opinii recente