Mihnea

Do What Thou Wilt

Analfabeti d.p.d.v. vizual

Tuesday, September 27, 2011 | 3:05 pm

Acum doua zile am vazut documentarul lui Peter Greenaway, Rembrandt’s J’Accuse. Printre altele,  Greenaway vorbeste despre cat de slabi pregatiti suntem in a recepta imaginile, pentru ca toata viata noastra suntem con-centrati pe text. Cam are dreptate Peter si iau ca exemplu filmul lui Malick, Tree of Life, care a fost destul de criticat pentru faptul ca e prea lung, ca are cadre lungi si plictisitoare, ca nu are un fir narativ bine conturat. Ok, pot accepta toate criticile astea. Intr-adevar, Malick nu respecta reteta standard hollywoodiana a duratei maxime a cadrelor si nu are nici un scenariu formidabil. Dar, totusi, pana la urma, filmul este imagine sau, in vocabularul deleuzian, imagine-timp si Malick e un maestru al imaginilor. Daca vreau o poveste, ma duc la teatru unde am un cadru fix si nu ma intereseaza prea mult imaginea decat in masura in care vreau sa valorizez modul de interpretare al actorilor (care se raporteaza tot la un text).In concluzie, hai sa nu mai fim atat de mult niste receptori pasivi de imagini si sa incercam sa fim mai degraba niste receptori activi.

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, recomandari filme, teme de reflectie | tagged , , )

Alte locuri, alti prieteni

Saturday, July 2, 2011 | 12:12 pm

Mai demult va povesteam despre niste prieteni pe mi-i facusem. Nu mai stau acolo, deci am pierdut legatura cu tovarasii mei. Acum, locuri noi, prieteni noi.

—Mihnea | 2 comments
(posted in Diverse, fun | tagged , )

Curs putere

Thursday, June 16, 2011 | 12:32 pm

Fie doi profesori. Unul incearca sa abordeze o maniera obiectiva de predare, sa pastreze o atitudine neutra fata de teoriile pe care le prezinta, iar celalalt are un stil mai angajat, isi asuma o pozitie proprie in relatie cu lucrurile despre care vorbeste. Pe care sa-l preferi? Eu il prefer pe cel de-al doilea. De ce? Pentru ca, in orice caz, si unul si celalalt se situeaza in pozitii de putere (atentie! nu putere in sens reprimant, represiv, ci productiv) si, in mod implicit sau explicit, exclud unele tipuri de discurs in cursurile lor.

—Mihnea | no comments
(posted in dileme, filosofie, teme de reflectie | tagged , , , )

Camera Off or camera On ?

Friday, May 27, 2011 | 12:39 pm

De ceva timp, am observat un fenomen care m-a pus pe ganduri: din ce in ce mai multi oameni vin la concerte si prefera sa faca o mie de poze si filmulete cu telefoanele mobile, in loc sa asculte muzica pentru care de fapt au venit acolo. Sa fie oare asta o expresie a goanei noastre dupa simulacre? Stiti voi, povestea aia a lui Borges.  Concertul are loc acasa, pe calculator.

 

—Mihnea | 1 comment
(posted in dileme, etica tehnologiei, teme de reflectie | tagged , , )

Trippin’

Monday, May 2, 2011 | 2:39 pm

Am fost la Ecole Normale Superieure, dar era ocupata.

Heterotopia

—Mihnea | 1 comment
(posted in dezvaluiri, personal, poze | tagged , , )

White Ribbon in a nutshell

Monday, January 10, 2011 | 2:44 pm

Iata, am gasit semnificatia lui White Ribbon, intr-o convorbire dintre Foucault si C. Panier.

“…cand am inceput sa ma interesez de o maniera mai explicita de putere, nu era nicidecum vorba sa fac din putere ceva asemeni unei substante sau unui fluid  mai mult sau mai putin malefic care s-ar raspandi in corpul social…Am vrut doar sa deschid o intrebare generala, si anume: ce sunt relatiile de putere? Puterea consta in mod esential in relatii, adica ceea ce face ca persoanele, fiintele umane sa fie in relatie unele cu altele, nu doar pur si simplu sub forma comunicarii unui sens, si nici pur si simplu sub forma dorintei, ci, in egala masura, sub o anumita forma care le permite sa actioneze unele asupra celorlalte si, daca vreti, oferind un sens foarte larg acestui cuvant, acela de a se <<guverna>> unele pe celelalte. Parintii ii guverneaza pe copii, iubita isi guverneaza iubitul, profesorul ii guverneaza pe elevi etc. … In mare, democratia, daca o luam ca forma politica, nu poate exista decat in masura in care exista, la nivelul indivizilor, al familiilor, al cotidianului, daca vreti, al relatiilor guvernamentale, un anumit tip de relatii de putere care se produc. De aceea, o democratie nu poate prinde oriunde. Acelasi lucru e valabil si pentru fascism. Capii de familie germani nu erau fascisti in 1930, dar, pentru ca fascismul sa prinda, printre multe alte conditii – nu spun ca acestea erau singurele-, trebuia sa se tina cont de relatiile dintre indivizi, de felul in care erau constituite familiile, de felul in care era predat invatamantul, trebuia sa fi existat un anumit numar de conditii.”

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, filosofie, recomandari filme, teme de reflectie | tagged , , , )

Solitary confinement: to be or not to be?

Tuesday, December 21, 2010 | 2:11 pm

Bradley Manning este unul din numele cele mai dese rostite astazi. El este soldatul care se pare ca ar fi sursa informatiilor lansate de WikiLeaks si, in momentul de fata, este incarcerat intr-una din cele mai bine securizate inchisori din State: Supermax Florence. Printre altii, il are pe post de coleg si pe Theodore Kaczynski(ce alaturare morbid-umoristica in sistemul de referinta al numelui Kaczynski). Ceea ce ramane de discutat in cazul lui Manning, lasand la o parte accentele melodramatice ale intregii povesti, este in ce masura actiunile lui ataca ordinea juridica. A furniza date secrete unui alt stat-jucator constituie, in logica de functionare a sistemului politic, un act de tradare. Dar, in conditiile in care datele respective sunt dezvaluite in sfera publica se produce o schimbare de perspectiva. Datele nu mai constituie simple elemente strategice intr-o confruntare, ci dobandesc o componenta morala, devin abuzuri. Astfel necesitatea secretizarii datelor se produce si impotriva propriilor cetateni.Dupa cum remarca si Bogdan Ghiu, exista un risc in toata afacerea asta. Acela ca Wikileaks sa se transforme intr-un centru major de putere.

Unul din lucrurile care ma irita cel mai mult este faptul ca Bradley Manning se afla la izolare (solitary confinement). Va invit sa cititi un articol din New Yorker extrem de bine documentat pe tema asta. Din cate stiam eu, scopul sistemului punitiv in statele democratice este incercarea de a reabilita individul si nu implica ideea de razbunare.

Cam atat deocamdata despre subiectul asta. Acum, fuga pe torrentsi ca a aparut Enter the Void. E xvid dar merge si asa.

Aaa si sa nu uit. Pentru ca in ultimul timp, atunci cand am cate ceva de spus mi-e mai simplu sa scriu pe fb, am bagat si un link spre contul meu pentru cine vrea sa mai chatuim si acolo.

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, dileme, recomandari filme | tagged , , )

Starea natiunii

Wednesday, October 6, 2010 | 12:19 pm

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris pe blog asa incat e cazul sa incep sa mai postez cate ceva. Am avut o vara destul de ocupata, dar sunt fericit ca mi-am indeplinit cu succes toate “proiectele” .

Una dintre realizari a fost ca, intr-un final, am reusit sa imi iau carnetul de sofer deci ma simt in masura sa dau cateva sfaturi. Niciodata sa nu faceti tampenia, pe care eu am facut-o, desi am fost avertizat de nu stiu cate ori, sa ziceti ca e suficient sa faceti testele din carte. Desigur, se poate sa ai noroc si sa iti pice o varianta pe care o stii, dar mult mai eficient este sa inveti direct teoria. La proba practica, intotdeauna sa OPRESTI atunci cand dai de un indicator de oprire, chiar daca se vede de la o posta ca nu vine nici naiba din stanga sau dreapta si chiar daca ai redus viteza foarte mult. Si cel mai important e sa incerci sa scapi de emotii si sa te concentrezi pe ce ai de facut (eu din cauza emotiilor am incurcat stanga cu dreapta si era sa intru pe interzis).

Acum, ce-am mai citit, ce-am mai ascultat, ce-am mai vazut. De ascultat, ma lupt sa imi dau seama de ce sunt considerate formatii mari Radiohead si Muse. Pana acum nu le-am percutat, dar o sa le mai acord sanse ca poate nu am fost eu prea atent. Una din explicatii ar putea fi ca prefer muzica orientata spre blues. Apropo de blues, am mai primit o lectie. Mi-am dat seama ca l-am judecat gresit pe Chris Rea, pe care pana acum il consideram un fel de pacalici cu chitara in mana. Asta pana cand am descoperit “Blue Guitars” si rolurile s-au inversat. Blue Guitars e un fel de antologie, o incursiune in lumea blues-ului, pe care o recomand spre auditie oricui vrea sa invete mai multe despre ce inseamna blues si despre subgenurile sale. E fabulos sa poti cuprinde in 11 cd-uri aproape 100 de ani de istorie a unui gen muzical si sa ii ai la un loc pe Ma Rainey, Bessie, Robert, Big Joe, Muddy, Willie, Howlin’ Wolf, John Lee, Elmore, Sonny, Buddy, Albert, John, Otis, Etta, Al, sau Stevie la un loc.

De citit, am citit mai mult texte de filosofia limbajului si epistemologie (pentru filosofia limbajului mi-au fost foarte utile slide-urile lui Gigi si le recomand oricui vrea sa aiba o schema a chestiunilor care se discuta in acest domeniu). M-am chinuit sa termin “Ravelstein” si vreau sa ma apuc de “Cevengur” in cateva zile, dupa ce imi fac un nou permis la biblioteca.

Am vazut toata pleiada de filme romanesti noi (mi-au scapat Aurora si Eu cand vreau sa fluier, fluier) si la un moment dat am vrut sa scriu ceva despre “Restul e tacere” dar mi-a pierit cheful. Incepusem sa ma uit la “In Treatment” si “Damages” dar nu mi-au placut asa ca le-am abandonat, in schimb de cateva zile m-a prins “The Wire”, care imi place la nebunie. Astept sa inceapa “Curb Your Enthusiasm” la anul. Cam atat deocamdata.

—Mihnea | 3 comments
(posted in dezvaluiri, personal, recomandari filme, recomandari muzicale | tagged , , , )

Proiecte de vara

Monday, July 19, 2010 | 12:47 pm

In ultimul timp, ma enerveaza din ce in ce mai mult atunci cand aud termenul “proiect”.Fie ca vorbim de industria muzicala, de discursul politic, sau de un amarat de referat, toata lumea face, desface, concepe, zamisleste proiecte. Daca s-ar concretiza toate proiectele astea de care auzim in fiecare zi, am fi departe rau de tot. Acum cateva luni nepoata-mea, care are 5 ani, nu servea gradinita pentru ca era racita si o intreba de zor pe maica-mea cand o sa ii treaca, pentru ca le-a dat educatoarea niste proiecte de facut. Ei, acum cred ca intelegeti mai bine la ce ma refer.

Oricum, voiam sa zic si despre disertatia mea cate ceva acum ca am terminat-o. Am scris despre alteritatea culturala. In mare sunt multumit de cum a iesit. Am gasit noduri de legatura intre niste teorii care la prima vedere nu ar avea vreun punct de congruenta, spre exemplu intre Lacan, Adorno, Bhabha si Stuart Hall. Din toata povestea asta am iesit mai castigat pentru ca m-am familiarizat cu multe concepte si teorii de care inainte nu stiam decat lucruri vagi. Pe de alta parte, nu sunt multumit deoarece nu am mai apucat sa scriu un capitol in care sa analizez diferite tipuri de discursuri. De exemplu, cred ca era interesant sa aplic o grila de interpretare foucaultiana asupra lui Shutter Island. Cred ca o sa incerc ceva de genul asta si o sa pun pe blog.

Maine am prezentarea, sper sa iasa bine!

—Mihnea | 5 comments
(posted in dezvaluiri, filosofie, personal, teme de reflectie | tagged , , , )

Foucault si arta liberala de a guverna

Tuesday, June 1, 2010 | 12:17 pm

Aseara il citeam pe Foucault in “Nasterea biopoliticii” si brusc mi-am dat seama cat de actuale sunt analizele sale, cat de bine se grefeaza verdictele lui pe contextul politic si economic de astazi; ma refer la criza economica si la masurile drastice de securitate pe care statele occidentale le adopta impotriva “amenintarii teroriste”. Foucault nu asociaza guvernarea de tip liberal cu impunerea imperativului “Fii liber!” (asa cum face Glucksmann in “Maestrii Ganditori”) ci, din contra, liberalismul presupune crearea, reinnoirea permanenta a conceptului de “libertate”, deoarece nu exista un universal la care sa ne raportam atunci cand vorbim despre aceasta idee, nu avem o masura obiectiva ca punct de referinta, libertatea nu este un dat. Ceea ce remarca Foucault este ca in interiorul liberalismului exista o tensiune, o contradictie. Paradoxul este ca producerea de libertati se face prin intermediul coercitiei, prin aplicarea unor reglementari, a unor masuri de constrangere.  Principiul de calculare al acestui cost de producere de libertati este ceea ce numim securitate. Mai departe, totul se constituie ca un joc perpetuu intre libertate si securitate.

Rolul guvernarii e acela de a determina in ce masura pot fi acordate libertati, asa incat interesele individuale nu vor constitui un pericol pentru interesul colectiv, acelasi lucru fiind valabil si pentru relatia interes colectiv – interes individual. Pe scurt, notiunea de “pericol”, devine centrala in cadrul guvernarii liberale, iar strategiile de securitate aferente, dezvoltate in interiorul acestui joc sunt atat conditia de existenta, cat si reversul medaliei. Paradoxul sta in faptul ca, liberalismul este in acelasi timp cel care opereaza cu interesele indivizilor, cel care instantiaza pericolele, dar si gestioneaza aceste pericole prin restrangerea unor libertati. Prin urmare, existenta unor pericole este o conditie sine qua non a guvernarii liberale. Cu privire la dimensiunea pericolelor, Foucault spune acestea sunt diferite astazi, decat cele care erau prezente in Evul Mediu si care aveau un caracter apocaliptic (ciuma, razboaiele, foametea acuta). Astazi suntem bombardati cu pericole cotidiene de care trebuie sa ne ferim, crime si infractiuni marunte. In acest punct, nu pot fi de acord cu Foucault si cred ca si el si-ar fi revizuit un pic opiniile daca ar fi prins evenimentele din 11 septembrie si toate consecintele care au decurs in urma acelor intamplari. Parerea mea este ca liberalismul a produs un soi de reteritorializare (in cel mai pur stil deleuzian) a pericolelor.

O alta observatie interesanta pe care o face Foucault este ca de cate ori liberalismul s-a confruntat cu o criza, asa cum este cazul si astazi, masurile de iesire validate au fost unele cat se poate de contradictorii in raport cu doctrina liberala. Acestea s-au materializat prin restrangerea unor libertati fundamentale si prin interventia puternica a statului in economie. Din nou avem de-a face cu un paradox: libertatile nu pot fi garantate decat prin intermediul adoptarii unui interventionism economic ce poate fi denuntat ca fiind un atentat la adresa libertatilor insesi.

Cam astea ar fi cateva dintre concluziile  lui Foucault pe care am incercat sa le schematizez un pic deoarece, desigur, ele sunt mult mai dezvoltate si mai complexe in expunerea sa. O sa asortez postul si cu o melodie, iar peste cateva zile o sa va povestesc despre o alta carte interesanta pe care o rasfoiesc acum.

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, filosofie, personal, recomandari carti, teme de reflectie | tagged , , , )

Starburst Theme designed by Claire
powered by WordPress 3.2.1 | valid XHTML and CSS