Mihnea

Falsul?

Monday, February 8, 2010 | 10:20 am

M-am gandit zilele astea la o chestie, la conceptul de „fals”. Cand zic „fals” ma refer la imitatie, la ceva ce copiaza modelul original. As putea sa incep spunand, ca nu am citit nimic pe tema asta, dar sunt convins ca la ideile la care m-am gandit eu, s-au mai gandit si altii, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant ca eu nu am nici un fel de cunostinte in tema asta. Acum, in conditiile astea pot sa spun ca ce scriu eu aici este un fals? Chiar daca eu nu am nici un fel de legatura cu vreun text care sa abordeze subiectul asta. Pot exista situatii in care doi oameni sa emita aceeasi idee, fara ca unul sa stie despre ce a spus celalalt. In conditiile astea, cum stabilim care este originalul si care este imitatia. Pentru ca in acest context, coordonata timp nu pare sa fie un criteriu bun pentru a lua o decizie. Ce vreau sa spun defapt este ca la o prima vedere falsul pare un lucru imoral, dar decorticand (ca sa nu zic deconstruind) aceasta problema incepem sa ne punem niste semne de intrebare. Falsul se sprijina pe imitatie si desi primul concept il asociem unui lucru imoral, in cazul imitatiei lucrurile nu mai sunt atat de transante, pentru ca pana la urma si datorita acestei capacitati, care ne caracterizeaza pe noi, oamenii, am reusit sa supravietuim si sa ne adaptam ca specie. Sa luam inca un exemplu, sa ne gandim la teatru. Esta una dintre cele mai pretuite arte si nu cred ca exista cineva care sa se gandeasca la teatru ca la un lucru imoral. Dar este in fond, teatrul, un fals? Eu spun ca este, dar inca o data, ganditi-va la acest termen dandu-i o definitie larga.

Mai mult decat atat, orice obiect caruia ii atribuim o valoare practica este in sens platonician, o copie. Si totusi nu cred ca il consideram pe cel care face masini, ca fiind imoral, pentru ca produce automobile.

—Mihnea | 2 comments
(posted in dezvaluiri, dileme, personal | tagged dezvaluiri, dileme, personal)

Asta e problema noastra acum?

Wednesday, February 3, 2010 | 12:59 pm

Aud propozitia asta din ce in ce mai des in ultimul timp, completata si de “avem probleme mult mai importante care trebuie rezolvate”. Pur si simplu ma scoate din minti, pentru ca mi se pare cel mai penal si mai grosolan mod de a goli de continut, de a discredita o dezbatere. Fie ca vorbim de relatia dintre Mircea Basescu si excentricul Bercea Mondialu’, sau despre taxa pe “fast-food”, sau despre multe alte subiecte, acestea sunt expediate de catre politicieni in 3 secunde in modul pe care l-am prezentat mai inainte.  Uite, de exemplu intreb si eu subiectul asta merita o dezbatere si o ancheta serioasa, sau….?

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, personal, teme de reflectie | tagged dezvaluiri, personal, teme de reflectie)

Retrospectiva saptamanii

Tuesday, January 26, 2010 | 2:23 pm

Datorita faptului ca nu mai am televizor, am inceput sa aloc mult mai mult timp cartilor si filmelor. Asa ca o sa incerc sa fac o retrospectiva a activitatii mele culturale din saptamana trecuta.

“Ultimii eretici ai Imperiului”, Vasile Ernu- O carte care mi-a placut foarte mult, pentru ca s-a nimerit “la tanc” pentru mine. Adica este cartea potrivita la momentul potrivit, deoarece sintetizeaza extrem bine aproape toate lecturile mele din ultimii 2-3 ani. Si nu doar sintetizeaza ce am inteles, dar reuseste sa imi explice si ce n-am inteles. O alta chestie care mi-a placut este ca e o carte politizata la maxim. Asta cred ca trebuie sa fie unul din atributele oricarui intelectual, sa fie angajat politic, in sensul de a-si exprima o optiune.

“Conditia posmoderna”, Jean Fracois Lyotard- M-a frapat capacitatea de proiectie  condensata in doar cateva zeci de pagini. Am descoperit la Lyotard o alta calitate pe care o consider necesara in bagajul unui intelectual, aceea de oferi previziuni care in timp sa se dovedeasca si corecte.

Cam atat despre carti, o sa trec la filme:

The White Ribbon, regizor Michael Haneke- Atunci cand veti privi aceasta pelicula trebuie sa aveti in minte urmatoarea fraza “this film is about the origin of every type of terrorism, be it of political, or religious nature”. Aceasta e cheia sub care trebuie judecat scenariul, altfel nu va fi decat o poveste trista. De notat este si faptul ca imaginile sunt alb-negru, ceea ce da o nota de autenticitate actiunii.

“Tsar”, regizor Pavel Lungin- Un film istoric despre Ivan cel Groaznic. Ar fi interesant sa vedem cum ar arata in regia lui Cameron. E interesant faptul ca acesta a fost ultimul rol al lui Oleg Yankovski.

“12″, regizor Nikita Mikhalkov- Ei, pot spune ca asta este deja unul din preferatele mele. Fiecare actor da impresia ca da tot ce are mai bun din el, iar rezultatul este un film extrem de intens, cum numai rusii pot sa faca, mai ales ca 90% din actiune se petrece doar intr-o singura incapere. Este una dintre putinele pelicule pe care le-as putea compara ca si emotii provocate cu o carte.

“Burnt by the Sun”, regizot Nikita Mikhalkov- Avem un erou al razboiului civil din Rusia, avem epoca stalinista, avem un nkvd-ist ferchezuit, concluzia, avem un film clasic.

“Grbavica”, regizor Jasmila Zbanic- Iarasi un subiect devenit clasic, adica razboiul din Bosnia, doar ca de data asta vedem si urmarile. Un film in care nu e loc de resentimente asa cum s-ar putea crede, ci doar sunt prezentate cateva din suferintele pe care le aduce cu sine un razboi, mai ales unul etnic.

“Oldboy”, regizor Park Chan-wook- Iarasi unul care a intrat in topul preferatelor mele. Cateodata stai si te intrebi cat de idiot ai putut sa fii, incat descoperi ceva atat de misto la nu stiu cati ani de la aparitia lucrului respectiv. Cam asa m-am simtit eu cand am vazut filmul asta. Scenariul are ca subiect central o tema devenita cliseu pana la urma, adica razbunarea, doar ca regizorul o duce la nivel de arta. Dupa parerea mea, filmul asta e deja un cult. Park Chan-wook a adaptat scenariul dupa niste benzi desenate. Mai e de mentionat ca “Oldboy” face parte dintr-o trllogie realizata de Chan-wook care are ca tema razbunarea si merita sa vedeti si celelalte filme.

“The Return”, regizor Andrey Zvyagintsev- Cel mai bun film debut din ultimii 25 de ani. Un film pe care daca il priviti, trebuie sa iesiti din grila obisnuita a filmelor holywoodiene, ca sa puteti sa il apreciati. Important este sa nu va asteptati ca filmul sa va raspunda la intrebari, ci din contra dupa vizionarea lui o sa ramaneti cu mai multe intrebari fata de cate ati avut la inceput. Important este cum evolueaza personajele, cum se transforma ele de-a lungul calatoriei.

“The Wind That Shakes The Barley”, regizor Ken Loach- O analiza a razboiului civil din Irlanda si a fortelor existente in tabara irlandezilor. Desigur nici irlandezii nu au constituit o forta atat de unita pe cat ar parea la prima vedere. In principiu erau dezbinati de optiunile politice, pe de-o parte erau nationalistii, iar de partea cealalta socialistii. (Vladimir, asta e un film care ti-ar placea tie in mod special, pentru ca esti interesat de perioada aia)

Cam astea au fost filmele care mi-au placut in mod special, desi am vazut mult mai multe.

Pentru final am pastrat o melodie in ton cu prezentarile de mai sus:
Bijelo Dugme – Ako Mozes Zaboravi

—Mihnea | 2 comments
(posted in dezvaluiri, recomandari carti, recomandari filme | tagged dezvaluiri, recomandari carti, recomandari filme)

Pentru groupies wannabe

Monday, January 11, 2010 | 12:59 pm

In fiecare zi vedem la televiziunile de proasta factura si in ziarele de proasta facatura, tot felul de fatuci avide sa guste din glorie. Indiferent ca sunt aciuate pe langa cantareti, fotbalisti, sau mai stiu eu ce actori de telenovele, putem sa le grupam sub titulatura de groupies. Termenul acesta a fost aproape institutionalizat de ceva timp, deja desemneaza o categorie sociala. Desigur, este indubitabil faptul ca aceste groupies au fost angrenate in plan social, sub o forma, sau alta in contextul fiecarei epoci istorice. Dar emergenta a ceea ce este desemnat prin acest termen in cultura de azi pop(aitoare), a fost initiata de cine altcineva decat inegalabilul Frank Zappa. In concluzie, domnisoarelor care vor sa ia lectii de pitipongeala, le recomand sa urmareasca sfaturile Pamelei Des Barres, iar pentru o lectura mai aprofundata bibliografia este compusa din “I’m With The Band” . Deh, nici groupies nu mai sunt ce erau odata!

Astazi am chef de niste Billy Cobham

Billy Cobham – Stratus

P.S.: Chiar, Billy o fi avut groupies?

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, dileme, recomandari muzicale | tagged dileme, recomandari carti, recomandari muzicale)

Doua retete pentru zilele cu zapada

Tuesday, December 15, 2009 | 11:51 am

Avem ca ingrediente pentru primul fel: un ucrainian, doi rusi, un etiopian, un israelian, o chinezoiaca, un ecuadorian si doi americani. Se toarna ingredientele intr-un creuzet, se amesteca bine cu pistilul, dupa care se incalzesc la temperaturi inalte. Adaugam in compozitie, dupa 10 minute de incalzire la foc mare, niste energie in stare pura (nealterata) plus o sticla de vin rosu sec din cel mai bun soi. Dupa circa o ora de fierbere, va rezulta un preparat ce va degaja o esenta placuta de postmodernism. Acest fel este recomandat pentru petreceri, dar poate fi consumat si pe cont propriu.

Motto: “Astia fac muzica pentru oameni nesanatosi” – Alexandra

Gogol Bordello – My Strange Uncles from Abroad

Pentru cel de-al doilea fel al zilei ne vom folosi de primul preparat, la care vom mai adauga un regizor croat, un muzician de geniu care in timpul liber face si pe actorul. Toate acestea vor fi dospite sub auspiciile unui scenariu diliu. Rezultatul este Wristcutters.

Acestea fiind zise, va urez un Craciun si un Revelion spumos !

—Mihnea | 1 comment
(posted in dezvaluiri, recomandari filme, recomandari muzicale | tagged dezvaluiri, recomandari filme, recomandari muzicale)

Tema de reflectie

Monday, November 23, 2009 | 11:20 am

In ce masura suntem responsabili pentru visurile noastre? Mai bine spus, putem fi trasi la raspundere pentru ceea ce visam ?

—Mihnea | 7 comments
(posted in dileme, personal | tagged dileme, person)

Concursul(I)

Tuesday, November 17, 2009 | 1:11 pm

In ultimul timp se pare ca am de-a face cu tot felul de specimene, care mai de care mai neispravit. Parca ar fi intr-un concurs, in care obiectivul e sa demonstreze care dintre ei este mai natarau si mai neserios. Avand in vedere ca de ceva timp m-am lasat de fumat, se pare ca alta miza a concursului asta este sa ma determine sa revin la vechiul obicei.

Fara alte comentarii, introduc in scena primul personaj, pe nume “instructorul auto”. Baiatul asta m-a invatat o lectie foarte importanta si extrem de utila: cum sa iti iei carnetul de soferi in 6 pasi. Altfel spus, cum sa faci scoala de soferi in doar 6 sedinte (fast-forward) de aproximativ 30-40 de minute, toate astea la pretul de 10 milioane.Ar trebui sa ma simt flatat daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca poate oi fi ca Fat-Frumos, sau vreun copil-minune, invat cat altii in 15 sedinte.

Singura conditie pe care am pus-o inainte sa ii dau banii a fost sa termin scoala in maxim trei saptamani. Raspunsul a venit prompt, sec si convingator: “da tati, da, nici o problema, se face”. Asta se intampla la inceputul lunii august, dar paradoxal, nici pana in ziua de azi nu am ajuns la finalizare, ca sa zic asa. Ba mai mult, in zilele astea grele e din ce in ce mai dificil sa dau de omul nostru, pentru ca este foarte ocupat si nu mai raspunde la telefon. Daca imi aduc bine aminte, odata cand l-am sunat pe la ora 11 A.M., chiar m-a certat ca de ce il apelez la ora aia, eu nu stiu ca aia e cea mai nepotrivita ora de sunat, el era ocupat, avea examene. Auzind chestiunile astea, m-am gandit sa nu il mai deranjez cu telefoane si m-am dus direct  la locul in care avea el renumitele examene. Cand colo, ce sa vezi?! L-am gasit tolanit pe bancheta din spate a unei masini, examina o sticla de bere, de-aia mare de doi litri.

O alta calitate de-a lui este stilul estetic al exprimarii, frumusetea frazei. Cu totii injuram, unii mai mult, altii mai putin. Nu sunt vreun sclifosit, sa ma rusinez cand aud vreo injuratura mai sanatoasa, dar personajul nostru, avea injuratura insurubata adanc in esenta fiintei lui. El injura orice, de la becul din masina si bietul semafor de pe strada, pana la mama cu copil care nu traverseaza mai repede. La inceput am fost un pic nelinistit, pentru ca incepuse sa ii apostrofeze de morti si raniti pe niste elevi care il sunasera cu diferite probleme, asta bineinteles dupa ce a inchis telefonul, dar pana la urma m-am calmat in momentul in care vorbea despre fiica-sa, gratuland-o cu tot felul de elemente pornografice,  mi-am dat seama ca asta e modul lui natural de exprimare. Sunt convins ca si eu am fost inclus in niste episoade din acestea.

Defapt, cred ca numele lui ar putea sa fie foarte bine “Hienuta”, nimeni n-ar fi impotriva. As putea sa povestesc o groaza de intamplari cu Hienuta, dar il fac celebru si nu merita.In final, nu pot sa trag decat o singura concluzie, avem de-a face cu un individ care stie sa faca bani.

Deocamdata atat. In episoadele urmatoare mai povestesc despre inca alti doi competitori in concursul nostru.

P.S.: Poate facem si un poll sa vedem care iese castigator.

—Mihnea | no comments
(posted in dezvaluiri, personal | tagged dezvaluiri, personal)

Tema de reflectie

Monday, October 12, 2009 | 2:06 pm

Citeam zilele trecute un text, pe care cu greu am reusit sa il inteleg. Asa ca, am ajuns la concluzia, ca sunt doua variante: ori sunt eu batut in cap, ori textul este tradus foarte prost. Din cauza faptului ca nu pot sa verific a doua varianta, tind sa o cred pe prima, pentru ca, in principiu, asta e o ipoteza verificabila.

Eh, dar intentia mea nu era sa sciu in postul asta despre cat de batut in cap sunt eu, ci asta se voia a fi un fel de introducere. Pornind de la dificultatile mele de intelegere a textului, coroborate cu varianta unei traduceri nefericite, am inceput sa imi pun niste intrebari. In ce masura cunoasterea, pe care o receptam prin intermediul unui text, reprezinta intentiile autorului, atat timp cat informatia este “filtrata” de un traducator? Cu alte cuvinte, cat se pierde din sensul unui text, prin procesul de traducere dintr-o limba in alta.

Putem ajunge astfel, la situatii in care dezbaterea ideilor dintr-o carte, sa fie orientata gresit si asta tocmai din cauza unei traduceri slabe.

Traducatorul actioneaza exact ca un filtru, pentru ca, intr-un anume sens, rolul lui este tocmai acela de a interpreta textul original. Este clar ca traducerea nu este o chestiune realizata mecanic, o chestiune obiectiva, tocmai din aceasta cauza nu exista un program in stare sa realizeze o buna traducere a vreunui text.

Pe de alta parte, componenta interpretarii joaca un rol extrem de important, ce poate fi remarcat atunci cand comparam traducerile aceluiasi text, realizate de doi oameni. Concluzia va fi ca rezultatul nu este niciodata acelasi.

Desigur, plecand de la ideile astea, discutia poate merge mult mai departe, dar deocamdata ma opresc aici.

Bonus – o poza de la munte

—Mihnea | 2 comments
(posted in dileme, etica tehnologiei, teme de reflectie | tagged teme de reflectie, traducere)

Capitalism salbatic

Wednesday, September 30, 2009 | 12:39 pm

Una dintre cele mai aiurea chestii pe care le-am auzit in ultimul timp, mi-a spus-o o prietena, care lucreaza la o mare companie multinationala. Pe scurt, problema sta cam asa: se iau niste oameni fara experienta in domeniu, se trec printr-o serie de traininguri si se tot antreneaza ei pana ajung la un nivel acceptabil, incat sa se poata descurca binisor cu sarcinile pe care le vor avea in cadrul companiei. Pana aici totul este ok, nimic interesant. Mai departe, semneaza un contract pe o anumita perioada, dar smecheria apare in momentul asta, deoarece in contractul respectiv este stipulata o clauza prin care, angajatul se obliga sa restituie o suma, deloc mica din cate am inteles, pe care firma a investit-o in tine, in cazul in care esti concediat pe perioada contractului. Ei, mie asta mi se pare o treaba total anapoda. Pai asa stand lucrurile, ce drepturi mai ai tu ca angajat, sau cum sa mai ai tupeul sa spui ceva atunci cand te deranjeaza un lucru, stiind ca tu esti cu ghilotina deasupra capului. Dupa cate stiam eu, capitalismul poate fi transpus intr-un  joc de tip “win or lose”, in sensul ca fiecare actor de pe piata isi asuma niste riscuri. Read the rest of this entry »

—Mihnea | 4 comments
(posted in dezvaluiri, dileme | tagged capitalism, dezvaluiri, dileme)

Incendiu in spatiul public

Monday, August 17, 2009 | 12:43 am

Zilele astea, vad ca spatiul public a luat foc in cel mai propriu sens cu putinta. Antrenate intr-un carusel ce parca a intrat in deriva, avem parte de tot felul de dispute intelectuale de mare angajament. Dezbateri si polemici fine, ce fac apel la empatie, la un profund acord intersubiectiv, precum si la o rationalitate universala de genul celei postulate de marele Kant. Ca sa rezum cele spuse mai sus avem asa: tu ai fost comunist, ba tu si cu familia ta ati fost niste comunisti care l-ati pupat in dos pe Ceausescu, tu adunai studentii si ii puneai sa se uite la filme de propaganda, tu ai facut parte din nomenclatura s.a.m.d. Cam astea sunt disputele in planul ideilor care se poarta pe la noi. Adevarul este ca prea mult au stat filosofii in penumbra, trebuia sa vina si timpul lor la un moment dat….

Si in timpul asta, sarmanul Rawls tot nepublicat ramane. Cred ca o sa ma fac eu mare si n-o sa apuc sa vad cartea aia tradusa si publicata. Eh, poate copiii mei or sa aiba mai mult noroc…

—Mihnea | 2 comments
(posted in dezvaluiri, dileme | tagged dezvaluiri, dileme, dispute)

Starburst Theme designed by Claire
powered by WordPress 2.9.1 | valid XHTML and CSS